Când intervievăm un candidat sau evaluăm un coleg, ne place să credem că suntem obiectivi. Cercetările arată că prima impresie și câteva scurtături ale minții ne influențează mult mai mult decât ne dăm seama.
Gândirea rapidă și gândirea lentă
Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel, descrie două moduri de a gândi:
- Sistemul 1 e rapid, automat și intuitiv. Funcționează pe impresii și pe „ce simt”, consumă puțină energie, dar greșește ușor.
- Sistemul 2 e lent, conștient și analitic. Cântărește dovezile după criterii clare, dar cere efort.
În evaluarea oamenilor, impresia se formează foarte repede. Psihologa Nalini Ambady a arătat că oamenii își fac o părere despre alții din câteva secunde de comportament văzut, iar studiile despre interviuri arată că primele minute influențează mult decizia finală. Riscul este ca restul interviului să servească doar la justificarea acestei prime impresii.
Erorile cele mai frecvente
Efectul halo și opusul lui
- Cum funcționează: o singură trăsătură vizibilă, pozitivă sau negativă, colorează toată evaluarea.
- Exemplu: un candidat foarte elocvent sau îmbrăcat impecabil pare automat mai competent și mai organizat, chiar dacă abilitățile lui nu au fost testate. Invers, cineva mai emoționat la început pare nepregătit.
Preferința pentru cei care ne seamănă
- Cum funcționează: suntem atrași de oamenii cu aceleași școli, pasiuni, origini sau același stil de a vorbi ca noi.
- Efectul: echipele devin omogene și pierd diversitatea de perspective.
Tendința de confirmare
- Cum funcționează: după prima impresie, punem întrebări care o confirmă și trecem peste semnalele care o contrazic.
Efectul recenței
- Cum funcționează: în evaluările anuale, ultimele săptămâni sau un eveniment recent, un succes sau o greșeală, cântăresc mai mult decât restul anului.
Cum reducem erorile
Iris Bohnet, profesoară la Harvard Kennedy School, arată în cartea What Works (2016) că erorile de judecată nu se elimină prin voință sau prin cursuri de conștientizare. Funcționează mai bine procesele construite astfel încât să lase mai puțin loc impresiilor:
| Etapa | Practica vulnerabilă | Soluția structurată |
|---|---|---|
| CV-urile | Evaluare cu nume, poză, vârstă, gen. | CV-uri anonimizate, doar cu experiența și abilitățile relevante. |
| Interviul | Discuție liberă, nestructurată. | Interviu structurat: aceleași întrebări, în aceeași ordine, pentru toți. |
| Testarea | Păreri subiective despre „potențial”. | Probe de lucru, cu sarcini reale din activitatea zilnică. |
| Decizia | Un singur om decide. | Mai mulți evaluatori, care notează independent, după criterii stabilite dinainte. |
Meta-analizele despre selecția de personal, de la Frank Schmidt și John Hunter (1998) până la Paul Sackett și colegii lui (2022), arată că interviurile structurate se numără printre cele mai bune metode de a prezice performanța în post.
Ce poți face de mâine
- Folosește interviuri structurate și grile de evaluare. Stabilește criteriile înainte să vezi candidații și notează fiecare răspuns separat, pe o scală clară.
- Compară răspunsurile pe întrebări, nu pe oameni. În loc să evaluezi un candidat complet și apoi pe următorul, compară răspunsurile tuturor la prima întrebare, apoi la a doua.
- Notează pe parcursul anului. Ca să eviți efectul recenței, scrie la câteva săptămâni observații scurte despre progresul fiecărui om din echipă.
- Cere o a doua părere fără nume. Când evaluezi un proiect sau o lucrare, cere părerea unui coleg fără să-i spui cine e autorul.





