Mult timp am crezut că genele ne hotărăsc destinul. Știm acum că mediul, experiențele și chiar stresul pe care îl trăim pot influența felul în care genele se exprimă. Asta nu înseamnă însă că ne putem rescrie biologia prin simplă voință.
Ce este epigenetica
Epigenetica studiază modificările chimice care pornesc sau opresc genele fără să schimbe secvența ADN-ului. Dacă ADN-ul ar fi o carte de rețete, epigenetica ar decide care rețete se citesc și care rămân închise.
Două mecanisme sunt cele mai cunoscute:
- Metilarea ADN-ului: mici grupări chimice se atașează de ADN și, de obicei, opresc citirea unei gene.
- Modificarea histonelor: histonele sunt proteinele pe care se înfășoară ADN-ul. Când sunt modificate, ADN-ul se strânge sau se desface, iar genele devin mai greu sau mai ușor de citit.
Două studii celebre
- Grija mamei. Echipa lui Michael Meaney, de la Universitatea McGill, a arătat în 2004 că puii de șobolan îngrijiți mai mult de mamă aveau alte marcaje epigenetice pe o genă implicată în răspunsul la stres și reacționau mai calm la stres ca adulți.
- Iarna foametei din Olanda. Copiii concepuți în timpul foametei din iarna dintre 1944 și 1945 aveau, la 60 de ani, diferențe de metilare a unor gene, comparativ cu frații lor, arată un studiu din 2008.
Stresul și genele
- Inflamația. Steve Cole, de la Universitatea California din Los Angeles, a arătat că, la oamenii care trăiesc stres cronic, singurătate sau sărăcie, genele implicate în inflamație devin mai active, iar cele care ne apără de virusuri, mai puțin active.
- Telomerele. Telomerele sunt capetele cromozomilor și se scurtează pe măsură ce îmbătrânim. Elissa Epel și Elizabeth Blackburn, laureată a Premiului Nobel în 2009, au arătat în 2004 că mamele care îngrijeau un copil bolnav cronic și se simțeau foarte stresate aveau telomerele echivalente cu un plus de aproximativ zece ani de îmbătrânire.
- Meditația. Câteva studii mici au găsit schimbări în exprimarea unor gene legate de inflamație după practici de relaxare sau meditație, de exemplu un studiu din 2014 cu meditatori experimentați, după o singură zi de practică intensă. Rezultatele sunt promițătoare, dar trebuie confirmate pe grupuri mai mari.
Efectul placebo și efectul nocebo
- Placebo. Când crezi că primești un tratament, chiar dacă e o pastilă fără substanță activă, durerea, greața sau oboseala pot scădea cu adevărat. Fabrizio Benedetti și alți cercetători au arătat că, în cazul durerii, creierul eliberează propriile substanțe analgezice, endorfinele. Efectul e mai mare asupra simptomelor pe care le simțim decât asupra bolii în sine.
- Placebo „deschis”. Ted Kaptchuk, de la Harvard, a arătat că pacienții cu sindromul colonului iritabil s-au simțit mai bine chiar și când au știut că primesc placebo.
- Nocebo. Așteptările negative pot produce simptome reale. Într-un studiu britanic din 2020, publicat în New England Journal of Medicine, aproximativ 90% din disconfortul raportat de pacienți la un medicament pentru colesterol apărea și în lunile în care luau, fără să știe, pastile placebo.
Ce nu spun aceste studii
Cărțile populare, precum cele ale lui Bruce Lipton și Joe Dispenza, pornesc de la aceste descoperiri, dar merg mult mai departe decât arată cercetarea. Câteva precizări:
- Genele contează în continuare. Mediul le influențează exprimarea, dar nu le anulează.
- Gândurile nu „pornesc” gene la comandă. Efectele stresului și ale emoțiilor se adună în timp, prin hormoni și prin sistemul imunitar, și sunt mult mai modeste decât un buton de pornire.
- Creierul face diferența între ce trăim și ce ne imaginăm. Imaginația activează unele dintre aceleași zone, dar nu produce aceleași efecte ca experiența reală.
- Boala nu e vina gândurilor tale. Nimeni nu se îmbolnăvește pentru că nu a gândit „destul de pozitiv”. Ideea contrară adaugă vinovăție peste suferință.
Ce poți face de mâine
- Ai grijă de stresul cronic, nu doar de cel de moment. Somnul, mișcarea, relațiile apropiate și pauzele reale reduc încărcătura care, în timp, ajunge până la nivelul celulelor.
- Folosește puterea așteptărilor în favoarea ta. Felul în care îți explici un tratament sau o situație grea contează. Întreabă medicul tot ce te neliniștește, ca să nu lași frica să amplifice simptomele.
- Practică regulat ceva care te liniștește. Meditația, respirația lentă sau rugăciunea nu fac minuni peste noapte, dar, practicate constant, sunt printre cele mai bune lucruri pe care le poți face pentru corp și minte.





