O femeie care meditează pe o stâncă, cu fața spre mare

Cum își recapătă sistemul nervos echilibrul după stres

Elena Grisogono

Reziliența nu înseamnă să nu simți stresul, ci să te poți întoarce la echilibru după el. Mai multe direcții de cercetare arată că acest drum trece nu doar prin minte, ci și prin corp.

Teoria polivagală

În modelul clasic, sistemul nervos autonom avea două stări: simpaticul, care ne pregătește de luptă sau fugă, și parasimpaticul, responsabil de odihnă și digestie.

Stephen Porges, profesor de psihiatrie la Universitatea Carolina de Nord, a propus teoria polivagală. Potrivit ei, nervul vag, cel mai lung nerv cranian, care leagă creierul de organele interne, are două ramuri cu roluri diferite. Porges numește neurocepție procesul inconștient prin care sistemul nervos caută permanent semnale de siguranță sau de pericol.

Teoria este discutată critic de o parte dintre fiziologi, însă harta celor trei stări de mai jos s-a dovedit foarte utilă în terapie.

Starea de conectare și siguranță

  • Este asociată cu ramura ventrală a nervului vag, mai nouă din punct de vedere evolutiv.
  • Cum te simți: calm, conectat, curios, capabil de empatie și prezență.
  • În corp: ritm cardiac stabil, respirație lină, fața relaxată.

Starea de mobilizare, luptă sau fugi

  • Apare când neurocepția detectează o amenințare.
  • Cum te simți: anxios, iritat, copleșit, în alertă sau agresiv.
  • În corp: adrenalină și cortizol crescute, inimă accelerată, mușchi încordați, digestie încetinită.

Starea de imobilizare, îngheț sau închidere

  • Este asociată cu ramura dorsală, mai veche, și apare când amenințarea pare insuportabilă și nu vezi nicio ieșire.
  • Cum te simți: deconectat, amorțit emoțional, epuizat fără motiv, neputincios.
  • În corp: tensiune scăzută, puls încetinit, senzație de greutate.

Corpul și memoria stresului

Bessel van der Kolk, autorul cărții The Body Keeps the Score, descrie studii de imagistică în care, la retrăirea amintirilor traumatice, activitatea ariei lui Broca, implicată în vorbire, scade. De aceea, uneori nu e suficient doar să vorbești despre ce s-a întâmplat.

Peter Levine, fondatorul metodei Somatic Experiencing, a observat că animalele sălbatice, după ce scapă de un prădător, tremură ca să descarce energia mobilizată. Oamenii își opresc adesea această descărcare naturală, iar stresul poate rămâne în corp ca tensiune musculară cronică sau ca neliniște difuză.

De sus în jos și de jos în sus

  • De sus în jos (top-down) înseamnă să folosești gândirea și analiza ca să calmezi emoția, ca în terapia cognitivă.
  • De jos în sus (bottom-up) înseamnă să folosești respirația, mișcarea și senzațiile corpului ca să trimiți direct semnale de siguranță.

Fereastra de toleranță

Conceptul aparține psihiatrului Dan Siegel. Este zona în care poți simți emoții și stres fără să treci în hiperactivare (anxietate, furie) sau în hipoactivare (amorțeală, deprimare). Reziliența înseamnă, în mare parte, lărgirea acestei ferestre.

Ce poți face de mâine

  1. Suspinul fiziologic. Fă două inspirații pe nas, una adâncă și una scurtă imediat după ea, apoi o expirație lungă și lentă pe gură. Repetat de două sau trei ori, încetinește ritmul inimii. Mecanismul a fost descris de neurologul Jack Feldman, iar un studiu din 2023 de la Stanford, cu Andrew Huberman și David Spiegel printre autori, l-a testat ca exercițiu zilnic.
  2. Ancorează-te în prezent. Când simți că te copleșește panica, privește în jur și numește în gând cinci obiecte pe care le vezi, simte tălpile pe podea și atinge o suprafață. Sunt semnale clare că acum ești în siguranță.
  3. Folosește vocea și apa rece. Fredonatul, cântatul vocalelor lungi și apa rece pe față stimulează nervul vag și ajută corpul să se liniștească.
Elena Grisogono

Elena Grisogono

Psiholog clinician și psihoterapeut în formare integrativă. Intenția mea este să creez un spațiu în care să poți explora, înțelege și transforma ceea ce trăiești, în ritmul tău și cu respect pentru propria ta poveste.