Experiențele spirituale profunde, sentimentul de unitate cu tot ce există, au fost multă vreme considerate imposibil de studiat științific. Cercetările lui Andrew Newberg au arătat că pot fi măsurate, cel puțin în parte, și au deschis un domeniu nou.
Cum s-au desfășurat cercetările
Andrew Newberg, medic și cercetător la Universitatea Thomas Jefferson, este unul dintre pionierii neuroștiinței contemplative, numită uneori și neuroteologie. A studiat oameni cu mii de ore de practică:
- călugări budiști tibetani în meditație profundă, într-un studiu publicat în 2001;
- călugărițe franciscane în rugăciune contemplativă, într-un studiu din 2003.
Newberg a folosit tomografia SPECT, care măsoară fluxul de sânge din creier, un indicator al activității neuronale. Participanții meditau sau se rugau cu un fir legat de deget. Când simțeau că au atins starea cea mai profundă, trăgeau ușor de fir, iar în acel moment li se injecta o substanță de contrast, care „fixa” imaginea activității creierului din acel moment.
Studiile au fost mici, cu câțiva participanți fiecare, dar rezultatele au fost asemănătoare în tradiții diferite.
Ce au arătat scanările
Zona care ne spune unde ne terminăm
- În viața de zi cu zi, o zonă din lobul parietal superior, din partea de sus și din spate a creierului, ne ajută să ne orientăm în spațiu.
- Ea combină informațiile din simțuri ca să stabilească unde se termină corpul nostru și unde începe lumea din jur. Așa se construiește senzația unui „eu” cu margini clare.

Ce se schimbă în meditația profundă
- În momentele de vârf ale meditației și rugăciunii, scanările au arătat o activitate mai scăzută în această zonă parietală.
- În același timp, activitatea zonelor frontale, legate de atenția concentrată, creștea.
- Ipoteza lui Newberg: când zona parietală primește mai puține informații din simțuri, granița dintre „eu” și „lume” devine mai puțin clară. Participanții descriau exact asta: o stare de liniște, de unitate și de pierdere a sentimentului de separare.
Ce înseamnă aceste rezultate
Newberg subliniază că studiile nu dovedesc și nici nu infirmă existența unei realități spirituale. Ele arată că aceste trăiri au o amprentă reală în creier, că sunt stări măsurabile, nu doar idei. Faptul că le putem vedea pe o scanare nu le scade valoarea pentru cel care le trăiește. Pentru Newberg, întrebarea despre sensul lor rămâne una care ține de credință și de filosofie, nu de imagistică.
Ce poți face de mâine
- Reduce stimulii din jur. Ochii închiși, liniștea și respirația lentă scad informația care ajunge la creier și ușurează intrarea într-o stare de calm profund.
- Rămâi în experiență fără s-o analizezi. În meditație, când apare senzația de spațiu sau de pierdere a noțiunii timpului, nu o analiza pe loc. Rămâi observator, fără să pui etichete.
- Practică regulat, puțin. Efectele observate de Newberg au apărut la oameni cu practică îndelungată. Zece sau cincisprezece minute pe zi, constant, contează mai mult decât o oră din când în când.





