Piese de șah din lemn pe tablă

Cum gândim rapid, cum gândim lent și de ce greșim

Elena Grisogono

Ne place să credem că luăm decizii logic. Cercetările din psihologia cognitivă arată că o mare parte din gândirea noastră e automată și că o anumită smerenie față de propriile idei ne protejează de multe greșeli.

Sistemul 1 și Sistemul 2

În cartea Thinking, Fast and Slow, Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel pentru economie, sintetizează decenii de cercetare făcută în mare parte împreună cu Amos Tversky. Mintea lucrează în două moduri:

Sistemul 1, gândirea rapidăSistemul 2, gândirea lentă
Viteză și efortInstantaneu, automat, fără efort conștient.Lent, deliberat, cere efort susținut.
La ce ne ajutăReacții rapide și decizii bazate pe tipare cunoscute.Analiză logică, calcule, evaluarea dovezilor.
Unde greșeșteE predispus la scurtături mentale (euristici) și la erori sistematice.Consumă multă energie, așa că deseori aprobă fără verificare ce a propus Sistemul 1.
ExempluRecunoști furia pe o față.Calculezi 17 × 24.
Sursa: Daniel Kahneman, Thinking, Fast and Slow, 2011. Exemplele sunt cele din carte.
Iluzia Müller-Lyer: două linii egale, una cu săgeți îndreptate spre exterior și una cu săgeți spre interior
Iluzia Müller-Lyer, exemplul folosit chiar de Kahneman: cele două linii orizontale sunt egale. Sistemul 2 știe asta după ce măsoară, dar Sistemul 1 continuă să le vadă diferite. Imagine: Phlsph7, Wikimedia Commons, domeniu public (CC0).

Trei erori frecvente ale Sistemului 1

  1. Tendința de confirmare. Căutăm, interpretăm și ținem minte mai ales informațiile care ne confirmă credințele, iar dovezile contrare le ignorăm.
  2. Euristica disponibilității. Apreciem cât de probabil e un eveniment după cât de ușor ne vine în minte un exemplu. De pildă, frica de zbor crește după o știre despre un accident de avion.
  3. Efectul de ancorare. Ne bazăm prea mult pe prima informație primită, chiar dacă e irelevantă sau greșită.

Umilința intelectuală

Umilința intelectuală este o trăsătură care se poate măsura, studiată, printre alții, de Elizabeth Krumrei-Mancuso. Ea înseamnă:

  • să recunoști că știi limitat și că poți greși;
  • să nu-ți legi valoarea personală de opiniile pe care le ai;
  • să fii dispus să-ți schimbi părerea când apar dovezi noi și solide.

O apărare împotriva dezinformării

Studiile arată că oamenii cu umilință intelectuală mai mare deosebesc mai bine știrile false de cele adevărate, pentru că verifică sursele și nu reacționează impulsiv la conținutul emoțional. Ei tind și să-și evalueze mai corect propriile cunoștințe.

Decizii mai bune

Oamenii cu această trăsătură caută activ și perspectivele opuse înainte de o decizie importantă, ceea ce îmbunătățește deciziile profesionale, medicale și personale.

Ce poți face de mâine

  1. Fă o pauză înainte de reacție. Când o știre sau o afirmație îți stârnește o emoție puternică, nu o distribui și nu decide imediat. Oprește-te 30 de secunde și întreabă-te: ce dovezi am?
  2. Întreabă-te ce te-ar face să-ți schimbi părerea. Ideea vine de la filosoful Karl Popper. Dacă răspunsul e „nimic”, e vorba de o convingere rigidă, nu de o poziție rațională.
  3. Verifică sursa și calitatea datelor. Caută consensul științific și meta-analizele, nu povești izolate sau opinii ale unor „experți” autoproclamați.
Elena Grisogono

Elena Grisogono

Psiholog clinician și psihoterapeut în formare integrativă. Intenția mea este să creez un spațiu în care să poți explora, înțelege și transforma ceea ce trăiești, în ritmul tău și cu respect pentru propria ta poveste.