O alergătoare concentrată în timpul unei curse

Ce spun cercetările despre mintea sportivului de performanță

Elena Grisogono

Performanța nu se construiește doar în sala de antrenament. Două direcții de cercetare arată cât de mult contează ce crezi despre propriile abilități și ce repeți în minte.

Mindset-ul de creștere

Carol Dweck, profesoară la Universitatea Stanford, a studiat timp de decenii felul în care credințele despre propriile abilități ne influențează comportamentul, reziliența și reușita. În cartea Mindset aplică aceste idei și sportului, unde distinge două orientări:

  1. Mindset-ul fix, credința că talentul, viteza sau inteligența sunt înnăscute și nu se schimbă.
  2. Mindset-ul de creștere, credința că abilitățile fizice și mentale se dezvoltă prin efort, strategie potrivită și perseverență.

Cum răspunzi la greșeală

  • Sportivii cu mindset fix văd o înfrângere sau o greșeală tehnică drept dovada că nu au talent („Nu sunt destul de bun”). Tind să renunțe mai repede sau să evite provocările dificile, de teamă să nu-și strice imaginea.
  • Sportivii cu mindset de creștere văd greșeala ca pe o informație, nu ca pe o definiție a lor. Eșecul le arată doar ce trebuie ajustat tactic sau exersat mai mult.

Cum privești efortul și presiunea

  • În mindset-ul fix, efortul pare un semn rău: „Dacă trebuie să muncesc atât, înseamnă că nu am talent.”
  • În mindset-ul de creștere, efortul este chiar calea prin care corpul și creierul se adaptează. Sub presiune, în competițiile mari, acești sportivi rămân atenți la proces și la execuție, nu la teama de rezultat.

Studiile mai recente arată că efectele intervențiilor de tip mindset sunt mai mici decât se credea la început, dar felul în care îți explici greșelile rămâne important pentru motivație.

Antrenamentul mental prin vizualizare

Studiile de imagistică cerebrală (fMRI, EEG) arată că imaginarea foarte detaliată a unei mișcări activează multe dintre rețelele neuronale folosite la executarea ei: cortexul motor și premotor, cerebelul. Când un sportiv își imaginează cu precizie o aruncare la coș, un serviciu sau un start de sprint, se pot măsura chiar mici activări în mușchii implicați.

Mișcarea se consolidează și în minte

  • O meta-analiză condusă de James Driskell în 1994 a arătat că exersarea mentală îmbunătățește performanța, iar combinată cu antrenamentul fizic dă rezultate mai bune decât fiecare separat, în multe studii.
  • Vizualizarea permite repetiții fără oboseală musculară și fără risc de accidentare.

Vizualizarea calmează emoțiile de concurs

Vizualizarea nu e doar un instrument tehnic, ci și unul de reglare emoțională. Când sportivul își imaginează dinainte scenariile grele (să fie condus pe tabelă, să greșească la început), situația reală îi pare cunoscută când apare. Astfel, panica scade, iar activarea rămâne la un nivel util.

Ce poți face de mâine

  1. Adaugă cuvântul „încă”. Când te auzi spunând „Nu pot executa mișcarea asta” sau „Nu mă pot concentra”, adaugă „încă”. E o schimbare mică de limbaj care deschide perspectiva dezvoltării.
  2. Folosește modelul PETTLEP pentru vizualizare. Propus de Paul Holmes și David Collins, el face imaginea cât mai apropiată de realitate:
  • Physical, stai în poziția sportivă;
  • Environment, imaginează-ți sala sau terenul;
  • Task, concentrează-te pe sarcina concretă;
  • Timing, derulează mișcarea în timp real;
  • Learning, actualizează imaginea pe măsură ce progresezi;
  • Emotion, simte emoția și determinarea;
  • Perspective, privește prin propriii ochi.
  1. Analizează separat procesul și rezultatul. După fiecare meci sau proiect, întreabă-te „Ce a funcționat bine?” și „Ce am învățat și ce schimb data viitoare?”.
Elena Grisogono

Elena Grisogono

Psiholog clinician și psihoterapeut în formare integrativă. Intenția mea este să creez un spațiu în care să poți explora, înțelege și transforma ceea ce trăiești, în ritmul tău și cu respect pentru propria ta poveste.